Primadona
...
E întuneric, frig şi o ploaie rece.
Apasã tot mai tare toamna peste noi,
Copacii-s tot mai negri şi mai goi
Şi zilele-nsorite stau sã plece!
...
Vântul aruncã frunzele pe stradã,
Lovindu-le brutal, le smlge de pe ramuri,
Ploi reci sunt gata pe noi sã se repeadã
Şi sã loveascã cu picãturi în geamuri!
...
E din ce în ce mai frig şi mai urât afarã,
Toamna devine tot mai nesuferitã,
Vântul aşeazã frunzele ce zboarã
Triste podoabe, pe-o hainã ponositã!
...
Cu ce sã-aseamãn eu toamna asta gri,
Cu-o fostã primadonã, plinã de ruj şi fard
Ce-a fost o frumuseţe cu ochi sticloşi şi vii
Ochi ca douã stele, ce-acuma nu mai ard?
