Şi când te-alint, sã nu te mire
...
Ţi-alint fãptura ta fãrã cusur,
De-atâta vreme cea dintâi dorinţã,
Sã n-o mai fac, n-aş putea sã-ndur,
Sã n-o mai fac îmi e cu neputinţã!
...
Iar într-o zi, de vezi cã m-am oprit
Şi nu te mai alint ca-ntotdeauna,
Priveşte-mã cu drag şi-atinge-mi mâna,
Sã vezi de nu cumva am adormit.
...
Tu eşti fãcutã pe celãlalt tãrâm,
Din stropi de soare, blândeţe şi iubire
Şi când te-alint, sã nu te mire
De te aseamãn cu-o floare de salcâm!
