Regretul
...
N-avem prea multe în comun,
Dar nu sunt deasupra lumii,
Numai c-am supt la sânul mumii
Un lapte poate, mult mai bun!
...
Sunt doar un om şi rãu şi bun
Ieşit din stirpea mea strãbunã,
Nu-mi pare rãu cã sunt român
Sau cã vorbesc limba românã!
...
Da-mi pare rãu cã nu mai sunt
Modele sã ne-ndrume paşii
Şi pãmântul ţãrii, sfânt
Azi îl stãpânesc borfaşii!
...
Borfaşii stãpânesc de mult,
Acest nefericit popor,
Românii-s slugi în ţara lor,
De când destinul le-a fost rupt!
...
Azi ne stãpânesc borfaşii,
Cei mai abjecţi dintre români,
S-au dus cei înţelepţi şi buni,
Modele sã ne-ndrume paşii!
...
Şi de trãiau, nu aveau rost,
Pentru cã niciun înţelept,
Nu poate face om deştept
Dintr-un îngâmfat şi prost!
...
Borfaşii azi sunt la putere,
Sunt ca microbii, peste tot,
Românii i-au ales prin vot,
Parcã-ndopaţi cu somnifere!
...
De când ne conduc borfaşii
Şi fac cu noi chiar tot ce vor,
Modele sã-i îndrume paşii
Nu mai are-acest popor!
...
Acest popor de oameni laşi
Pas cu pas, tot mai sãrac
Doarme de aproape-un veac,
Condus de-aleşii lui borfaşi!
...
Îmi pare rãu cã nu mai sunt
Modele sã ne-ndrume paşii
Şi pãmântul ţãrii, sfânt
Azi îl stãpânesc borfaşii!
