Voi ceruri creatoare!
...
Voi genuni adânci, voi ceruri creatoare,
V-aţi ascuns de noi, nu ne mai ascultaţi,
Ne-aţi lãsat în voia beznei devoratoare,
Aţi lãsat sã piarã prea mulţi nevuinovaţi!
...
Aveţi cumva nevoie de sufletele noastre?
Fiţi de noi alãturi, sã le pãstrãm noi pure,
Prea multã urâciune, n-ar putea sã-ndure
Sufletele noastre nãscute-n zãri albastre!
...
Vedeţi-ne calvarul, chinul şi neputinţa,
Trimteţi voi din ceruri, valuri de luminã,
Spãlaţi-ne şi trupul, treziţi-ne conştiinţa,
Mai daţi-ne nãdejde cã a rãmas puţinã!
...
Dacã nu vã mai pasã de lume şi de noi,
La ce a folosit, moartea de pe cruce?
Zdrobiţi-ne mai bine ca pe-un muşuroi,
Ne fi-va moartea linã iar veşnicia dulce!
