De aceea
...
Eu am ştiut de mult cã eşti un înger coborât din cer,
De când îţi vedeam în ochi privirea plinã de-nţelesuri,
De te-aş fi legat atunci cu un lanţ fãcut din versuri,
Astãzi aş fi fost poetul cel plin de farmec şi mister!
...
Dar eu tãceam, cutremurat de privirea-ţi zâmbitoare,
Deşi înţelegeam prea bine ce vrea zâmbetu-ţi sã-mi spunã,
Atunci în mine se-aprindea altarul razelor de soare
Foc ce-a ars de-atunci într-una şi n-a ajuns sã mai apunã!
...
Când Creatorul te-a fãcut, în lut a pus raze de soare
Şi-a pus aşa multã iubire în suflarea vieţii sale,
Cum numai îngerii primesc, fãcuţi din duh şi din luminã,
De-aceea eu te vãd un înger venit din lumea ta divinã!
