Sonetul care doare
...
Aţi vândut ţara loazelor strãine,
V-aţi îmbuibat primind preţul trãdãrii,
Când vom ajunge la capãtul rãbdãrii
Nu vor fi pentru voi destule ghilotine!
...
V-aţi îmbogãţit furând destinul ţãrii
Ne-aţi trãdat, minţind fãrã ruşine,
Nu veţi apuca instanţele divine,
Aici suna-va ceasul rãzbunãrii!
...
Aţi adus strãini sã ne batjocoreascã,
Sã facã ei cu noi tot ce doresc,
Aţi fãcut gunoi din tot ce-i românesc
Aţi fãcut sperjurul sã parã azi firesc
În faţa României prãpastia se cascã,
Şi nimeni nu-i aici sã vã opreascã!
