Bine-ai venit, Luceafãr!
...
Nu ne-ai mai aşteptat, ai luat-o înainte,
Noi pentru tine eram mult prea înceţi,
Ai trãit o viaţã cât pentru douã vieţi,
Deşi erai în lume, trãiai printre cuvinte!
...
Nimic din lume nu ţi-a fost pe mãsurã,
Erau toate prea mici şi neîncãpãtoare,
Marii acelor vremuri te priveau cu urã
Tu pentru ei fiind copleşitor de mare!
...
Cã te-ai nãscut aici n-a fost o întâmplare,
Neamul acesta vechi pãrea aşa mãrunt,
Tu ai fãcut din noi frânturã de Cuvânt
Şi ne-ai dãruit câte un strop de soare!
...
De vei veni din nou din lumile celeste
Vei gãsi un neam scãldat în întuneric,
Care nu mai ştie sã spunã o poveste
Şi te-ar lovi probabil crâncen şi isteric!
...
Dar vei gãsi câţiva cu suflet încã teafãr,
Nepervertiţi de bezna ce se tot întinde,
Ei te vor primi şi-n braţe te-or cuprinde
Spunându-ţi cu respect: bine-ai venit, Luceafãr!
