Fulgul de nea
...
Ninge, ninge timid
Peste o lume în lanţuri murdare
Zadarnic privim cãtre soare,
Cu ochiul anost, insipid!
...
Câte un fulg îndrãzneşte arar
Sã se aştearnã, de pãmânt ispitit.
Cade şi-atinge asfaltul murdar,
Se topeşte-ntr-o clipã. Cât Paradis risipit!
...
Totuşi e iarnã în cãldura globalã,
Fãrã copii, sãniuş şi zãpadã,
O iarnã uscatã, pustie şi goalã
Cu fulgi ce dispar înainte sã cadã!
...
Spunea cândva bãtrânul oracol,
Nişte vorbe ce-acum devin adevãr,
Vin vremuri în care bucuriile mor,
Iar fulgul de nea va fi un miracol!
