Armonie
...
Şi când vremurile vor fi deja apuse,
Toate câte-au fost vor fi deja trecut,
Toate câte-au fost fi-vor deja spuse,
Tot ce-a fost odatã, va fi de la-nceput!
...
Tot ce-a fost cândva, sigur va mai fi,
Iar ce va fi vreodatã, sigur a mai fost,
Trãim îmbãtrânind redevenind copii
Toate au un scop, toate au un rost!
...
Când totul se supune aceluiaşi destin,
În tot ce se petrece nu este întâmplare,
Un om aici se naşte, altul acolo moare,
Oriunde e prea mult, este şi prea puţin!
...
Întreaga viaţã cântã aceeaşi simfonie,
Un Cuvânt e totul, în cer şi pe pãmânt,
O, câtã simplitate şi câtã armonie,
Simţim când auzim acel unic Cuvânt!
|
