Cândva iubeam aceastã ţarã
...
Nãscut în ţara nimãnui,
Aud şi vãd atât de multe,
Eu le-aş spune, dar n-am cui,
Nu-i nimeni sã mã asculte!
...
Cândva iubeam aceastã ţarã,
Cândva iubeam acest popor
Unde-am simţit întâia oarã
Ce-nseamnã cuvântul dor!
...
Dar astãzi nu mai e ce-a fost,
Farmecul ei s-a dus de mult,
E vremea melteanului incult,
Sã sper ceva, nu are rost!
...
Peste tot se vãd gunoaie,
Împrãştiate sau mormane,
Se-aude multã hãrmãlaie
E vremea bestiei umane!
...
În ţara mea nu mã simt bine,
Sunt respins, dat la o parte,
Am fost condamnat la moarte
De slugile loazei strãine!
...
Privesc în jos. Doar sãrãcie.
Privesc în sus. Infatuare,
Lux, dispreţ şi bogãţie,
Impostori fãrã valoare!
...
În ţara mea, hoţii decid,
Sunt bogaţi, se simt stãpâni,
Din bani şi-au ridicat un zid,
Sunt printre noi, dar nu-s români!
...
Cu un ochi privesc în sus
Cu celãlalt privesc în jos,
Sus vãd bogaţi fãrã folos,
Jos, un popor ce doarme dus!
...
Nu mai iubesc aceastã ţarã,
Nu mai iubesc acest popor
Ce-şi lasã ţara lui sã moarã
Şi nu mai are viitor!
|
