Nu pot sã ucid animale!
...
Nu mi-e atât de foame
Încât sã-ncep a vâna cãprioare
Nu pot privi impasibil
Animalul, când moare!
...
Când mã priveşte-n ochi animalul
Mã simt un om onorat,
Onorat de naturã, de mama Pãmânt,
Nu pot sã ucid animale,
Nu pot sã fiu atât de mãrunt!
...
Animalele sunt energia cea bunã,
Sunt seminţe sfinte de viaţã,
Pãmântul e locuinţa comunã,
Animalele mã-nvaţã!
...
Dacã am ce mânca, am ce pune pe masã,
Sã ucid animale e un act de cruzime
Sã ucid animale e-o crimã hidoasã
Într-o lume plinã de lãcomie şi crime!
...
Nu pot sã vânez animale, nu-s nãscut sã ucid,
Ele sunt energia noastrã primarã,
Nu pot sã privesc animalul ce trage sã moarã,
Nu pot sã fiu atât de crud şi perfid!
