Paşii
...
Priveşte-n zare. Sunt urme mari de paşi
Sub dealul ãla, vezi? Cândva era cetate,
Acum gãseşti doar nişte ziduri moarte
Iar printre pietre, poveşti cu uriaşi!
..
Sã nu te temi de vremea ce-o sã vinã,
Chiar dacã vine cu foc şi cu pucioasã,
Oricine va veni ne va gãsi acasã
Şi-l vom goni cu gloanţe din luminã!
...
Vezi dealu-acela? Acolo-i o pãdure,
Ea e acolo, deşi nu se mai vede,
Nu mai sunt copaci, au reuşit sã-i fure,
Nişte dihãnii, perverse şi bipede!
...
Dar ea-ai acolo, se-aude cum suspinã
Cînd bate vântul şi-atinge-un ram uscat,
Când o tãiau, pãdurea s-a speriat
Şi s-a ascuns aici, în rãdãcinã!
...
Acum aşteaptã, acolo, în pãmânt,
Pânã când duşmanii vor pleca din ţarã
Şi ajutatã de ploaie şi de vânt,
Pe deal, cu vremea, iarãşi sã rãsarã!
...
Hai sã ne întoarcem, soarele apune
Şi-ncep sã vinã urşii la mâncare,
De nu-i speriem cu puşti de vânãtoare
În urma noastrã, alţi paşi vor rãmâne!
|
