Miracolul
...
Miracol lângã mine-i, mi-e dulce-a vieţii vreme,
Atât cât o mai am
Cu inima fierbinte strigam spre cer poeme
Şi-aveam de ce mã teme,
Cã-mi trece-a vieţii vreme şi nu te regãseam!
...
Dar cerul milostiv, mi-a ascultat strigarea,
Nãscutã din dorinţa de a te regãsi,
O viaţã ţi-am dus dorul mai zbuciumat ca marea
Şi tremuram ca frunza, bãtut de întristarea
Ce mi-a marcat cãrarea anilor pustii!
...
Şi cerul, milostiv mi te-a dãruit.
Şi când te-am regãsit, tu erai la fel.
Şi toatã mulţumirea acestui viu miracol
Am dãruit-o-n cer.
Acum eşti lângã mine, mi-e dulce-a vieţii vreme
Atât cât a rãmas şi suntem împreunã
Şi restul vieţii mele ţi-oi închina poeme
La fiecare ceas, din cioburi mici de lunã!
