Am aşteptat de-atâtea ori, de-atâtea ori, un semn,
şi-atât de aşteptatul semn, când a venit,
l-am atârnat în cuie pe-o inimã de lemn,
i-am pus coroana lumii şi l-am rãstignit!
...
L-am bãtut cu bice sã-i încercãm puterea,
puterea acelui Dumnezeu în vizitã la noi,
aşa am vrut sã-l facem sã simtã El durerea,
privindu-i chinul lung, cu ochii noştri goi!
...
Întreaga viaţã-a noastrã, tot cãutãm un semn,
semnul ne-a tot venit, dar nu L-am cunoscut,
stãtea cu mâna-ntinsã cãtre noi, tãcut,
dar noi închideam ochii, cu inimã de lemn!
