Pur sânge alb
Cu pãrul alb ca neaua,
şi pielea-ţi sidefatã,
foc aprinzi în mine
cu inima de gheaţã.
pui în mine steaua,
din bolta luminatã,
sã-mi fie dimineaţã.
zãpezile m-aştearnã
la pieptu-ţi mãtãsos,
vibrându-mi poezie.
te rog iubitã iarnã,
ninge-mã frumos,
pe tâmpla, argintie.
cã s-or uita la mine
fecioare despletite,
dacã le dai din tine,
visele-mi iernite!
de troieniri şi frig
nu am nicio teamã,
iubito, eu te strig
sã îmi pui albã coamã.
şi-atunci eu voi zbura
pe-ntinsele-ţi zãpezi,
coama-mi va flutura
iubito, sã mã vezi!
şi anii mei vor trece
cã fi-vor şi-alte ierni,
şi pe mormântul rece
troiene sã-mi aşterni!
|
