Ecarisajul
...
Generaţii se pierd rãbdând încleştarea
Duhului beznei. Se aude chemarea,
Se aud câinii lãtrând, se ascultã rãbdând
Se trãieşte tãcând deşi se vede minciuna,
Se trãieşte şi-atât. În ţara pe ducã,
Moartea îşi cere arvuna, când la etaj,
Creierele alese, mari cât o nucã,
Îşi pun lefegii, escrocii, şmenarii, gagii,
Sã cureţe strada de haite rãzleţe.
Ecarisaj se numeşte, se înroşeşte zãpada
Se toarnã asfalt pe cerul înalt,
Cine nu rabdã ce se petrece,
Chiar de doreşte, ce sã mai facã?
E liber sã plece oriunde afarã,
E liber sã moarã, dar nu pentru ţarã,
Dar mai ales, e liber sã rabde, sã tacã!
...
Cine se plânge, cã nu-i prea ajunge,
E cel nevoiaş, cinstit cã e laş,
Liber sã-ndure cã nu vrea sã fure,
Liber sã stea de i-o plãcea
Ce se întâmplã în ţarã,
Dar mai ales, e liber sã moarã
Iar dacã-i prea laş şi n-are curajul
Sã-şi ia ce doreşte, sã iasã în stradã,
Cã imediat va veni, ecarisajul!
|
