Nu se mai nasc sfinţi
...
De suferi, sã n-ai vreo aşteptare
De la strãinii care sunt preajma ta,
Nici de la cel prea mulţumit de viaţa sa
Nici de la cel cuprins de nepãsare!
...
Priveşte înainte, cât mai departe-n zare,
Acolo unde vântul întâlneşte norii,
Şi cum îşi vãd de drumul lor cocorii,
Mergi înainte pe drumul soartei tale!
...
Suferinţa ţi-e datã spre rãbdare,
E doar a ta, pãstreaz-o pentru tine
Aşa cum fiecare trãieşte pentru sine,
De suferi, sã n-ai vreo aşteptare!
...
Mulţi se vând pe câţiva arginţi,
De la ei sã n-aştepţi îndurare,
Numai sfântul pentru altul moare
Şi în lume nu se mai nasc sfinţi!
