Destinul
...
Era în mine-atunci un amalgam de vise
Pestriţ amestec de nude aşteptãri,
Dar s-au dovedit drumuri interzise,
Iar destinul şi-a ales alte cãrãri!
...
Şi am înţeles cã ãsta-mi e destinul
Sã fiu un martor al neîmplinirii
Sã vãd şacalii cum îşi ţin festinul,
Pe altarul ce l-au ridicat martirii!
...
Speranţele-mi s-au dovedit deşarte,
Vise şi speranţe, mi-au fost toate frânte,
Trãiesc în ţara jafului cu acte
Şi a nelegiuirii pierdutã-n amãnunte!
...
Speram cã este timpul omului decent,
Al contractului semnat prin darea mâinii,
Nu am ieşit atunci sã-aduc strãinii
Sã tragã ţara mea în veacul lor dement!
...
N-am ieşit atunci pentru politicieni,
Pentru politicianul de ţarã trãdãtor,
Noi suntem români, nu ucrainieni,
Dar vãd în ţara mea, steagul ţãrii lor!
...
Nu-s de acord nici eu cu-acest rãzboi,
Faceţi eforturi mari pentru refugiaţi,
Dar la sãrmanii ţãrii nici nu vã uitaţi,
Aţi lãsat strãinii sã-şi batã joc de noi!
...
Aşteptaţi mereu sã vã voteze prostul,
Şi pentru patru ani, uitaţi apoi de noi,
Rãzboiul ãsta rãu nu-i rãzboiul nostru,
Noi în ţarã ducem cu totul alt rãzboi!
...
Am sperat degeaba cã-n ţarã va fi bine,
Visele de-atunci s-au dovedit deşarte,
Noi am ieşit atunci pentru libertate,
Nu sã ne vindeţi ţara loazelor strãine!
...
Şi am înţeles cã ãsta-mi e destinul
Sã fiu un martor al neîmplinirii
Sã vãd şacalii cum îşi ţin festinul,
Pe altarul ce l-au ridicat martirii!
