Ce faceţi cu ţara morţii noştri vãd
...
Noi am ieşit cândva, de mult, pe stradã
Sãrmanii visãtori ai României noi,
Dar voi, din România aţi fãcut o pradã
Şi-ntregului popor i-aţi declarat rãzboi!
...
Generaţii-ntregi aţi lãsat sãrace,
Sãrace de bun simţ şi de-nţelepciune,
Visul de-atunci l-aţi confiscat, dibace,
Aţi vândut viitorul naţiei române!
...
Ce faceţi cu ţara morţii noştri vãd,
Ne-aţi înrobit pãrinţii, copiii şi nepoţii,
Iar pentru trãdare, pentru-acest prãpãd
Şi pentru tot ce faceţi, veţi plãti cu toţii!
...
Eram plini de curaj, de viaţã, de avânt,
Tinereţea noastrã ne dãruia speranţe,
Noi visam murind seceraţi de gloanţe,
Şi voi ne-aţi îngropat visele-n pãmânt!
...
Pânã şi armata a fost atunci cu noi,
Eram în siguranţã atunci printre soldaţi,
Români ca noi, simţeau cã suntem fraţi,
Dar nu ştiam cã voi ţineaţi acest rãzboi!
...
Voi aţi confiscat lupta noastrã sfântã,
Voi aţi ticluit un monstruos scenariu,
Vinovãţia voastrã e cu atât mai cruntã,
Cât pentru trãdare aţi luat un onorariu!
...
A pierdut România acest perfid rãzboi,
Pe care ani de zile l-aţi dus în ascuns,
V-aţi format copiii sã fie precum voi,
Pentru cã ce-aţi furat nu vã e de-ajuns!
...
Ce faceţi cu ţara morţii noştri vãd,
Ne-aţi înrobit pãrinţii, copiii şi nepoţii,
Iar pentru trãdare, pentru-acest prãpãd
Şi pentru tot ce faceţi, veţi plãti cu toţii!
|
