Epitaful român
...
E plãcut sã simţi adierea vântului
Când soarele arde fruntea pãmântului,
E plãcut sã simţi ploaia primãvara,
Cînd soarele apune şi aduce seara!
...
Dar când deodatã, noaptea se aratã
Şi ţara-i trãdatã, viaţa confiscatã,
Negru de cãrbune-i soarele ce-apune,
Nu mai adie vântul sã mângâie pãmântul,
Şi nu-i izbãvire nici în cimitire,
Dar, ne-om ridica într-o zi din praf
Din prafu-n care voi ne-aţi aruncat
Şi fiecãruia vom scrie acelaşi epitaf:
Aici zace-un român care-a trãdat!
...
Totul pare un spectacol grotesc,
O tragedien-n care nevinovaţii mor
Care sã fie miza? Gazul ieftin rusesc,
Sau mai degrabã criza de petrol?
Cum era de aşteptat, toate se scumpesc.
Se apropie sfârşitul?
Nevinovaţii mor în rãzboaie?
Distrugeri, rãzboi, hãrmãlaie, sunt bune
Pentru cã orice s-ar spune, creşte profitul!
Ce-nseamnã planuri oculte?
Industrie de armament,
Preţ mai bun per aliment,
Locuri de muncã mai multe,
Mai multã lume ce moare?
Nu-i nimic, toţi vor schimbare
Clãdiri distruse, praf şi ruine?
Nevinovaţi în adãposturi?
Vor veni firme strãine,
Iar profit, cã-s alte costuri,
Unii spun cã e sfârşitul,
Dar, de fapt, e doar profitul!
...
Cine-şi bate joc de lume?
Cine-aduce haos şi teroare?
Cine din umbrã, fãrã de nume
Batjocoreşte lumea ce moare?
Cine ucide umanul din oameni?
Ce demoni, ce monştri, ce fameni?
Rãzboiul e-aproape,
Dar dacã vine pe noi,
Cine-o sã-i îngroape
Pe cei ce mor în rãzboi?
Voi, cei ce staţi peste noi,
Nepãsãtori, comentatori
Şi analişti? Voi, Slugoi la scenarişti?
Voi, rinoceri manipulanţi
Întotdeauna culţi, eleganţi?!
Voi, dinozauri pitici
Ce ne-aţi adus pânã-aici?
...
Acesta-i doar rãzboiul lor
Rãzboiul dus pentru cã-l vor,
Umbra este-n permanent travaliu,
Naşte scenariu dupã scenariu,
Acum v-a dat prilej iar de ciupealã,
Pânã când ţara va rãmâne goalã
Şi nu veţi mai avea ce face,
Abia atunci avem acces la pace!
...
Dar, ne-om ridica-ntr-o zi din praf
Din prafu-n care voi ne-aţi aruncat
Şi fiecãruia vom scrie acelaşi epitaf:
Aici zace-un român care-a trãdat!
|
