Condamnatul
...
Stã nemişcat în vânturi, nemişcat în ploaie,
A biciuit cu frunza-i furtuni dupã furtuni,
Nici duşmãnia vremii, nici timpul nu-l îndoaie,
Prin el trece lumina din cer cãtre genuni!
...
Stã nemişcat de secoli, înfipt în rãdãcinã,
Nu-l doboarã foc, nici fapã şi nici vânt,
Cu palmele spre cer se roagã de luminã,
Pe care o primeşte şi-o-mpinge în pãmânt!
...
E alveola lumii, dãtãtor de viaţã,
La umbra lui e-o lume, un colţ de paradis,
Pe fiecare frunzã lumina se rãsfaţã
Şi fiecare frunzã e-al vieţii tainic vis!
...
Nemişcat în vânturi, nemişcat în ploaie
Martorul tãcut al marilor istorii,
Aşteaptã resemnat sã vinã tãietorii,
Plãtiţi de cineva, cu drujbele, sã-l taie!
