Poarta viselor
...
Pe-ngusta cãrãruie
Batem la multe porţi,
Rugând în van destinul
Cumva, sã ne deschidã.
În dosul lor sunt vise
Şi-o scarã care suie
Spre cerul ce ne scapã
De existenţa vidã
În care suntem morţi
Şi care ne adapã,
Sã ne-ndulceascã chinul.
Nu vrea sã ne ucidã!
...
O, câtã rugãciune,
Câte bãtãi la porţi
Ce stau mereu închise
Şi nicio minune
Nu este pentru morţi.
Doar vise interzise!
...
Dar eu, am avut un vis
Şi-n lumea asta moartã
Am bãtut la poartã,
M-am rugat de soartã
Şi mi s-a deschis!
