Monstrul biped
...
Mi-e tare greu sã şi gândesc
La â€domnişoara†cum aratã,
Crescutã în stil românesc,
Sau mai degrabã îndopatã!
..
Ea poate-i chiar nevinovatã,
Cã nu se mai poate-abţine,
Dovada cea mai curatã
Cã-i îndopatã foarte bine!
...
Spun îndopatã nu crescutã,
Cã-n felul ei, profund anost,
Nu doar cã-i foarte urâtã,
Dar e şi crescutã prost!
...
Şi uite-aşa-n periplul nostru
Prin confiscata bãtãturã,
Mai dãm de câte-o uitãturã
Din partea acestui monstru!
...
Un neam de parveniţi inculţi
Au produs umflata broascã,
Ce lãsatã gurã-cascã
Va umple lumea de urâţi!
...
Nu-i vreau rãul, dar mi-e teamã,
Cã plezneşte stârpitura
Şi va umple bãtãtura
Cu grãsime, mâl şi zeamã!
...
Îmbrãcatã,-i naşparlie,
Dezbrãcatã, te-nfiori,
Parcã-i din filme cu orori,
Tremurã ca o piftie!
...
Neagrã, multã, multã, multã,
E urâtã, dar şi rea
Monstruos de prost-cresutã,
Cã mai mult, nu se putea!
...
Nu ştiu cum o fi fãcut,
Monstruoasa stârpiturã
Şi-a gãsit unul pe mãsurã,
La fel de strîmb şi de urât!
...
Şi mai este un aspect,
Masculul pare mai defect,
Cã dacã treci pe lângã el,
Grohãie ca un purcel!
...
Nu ştiu ce vor ãşti tãlâmbi,
Poate nici nu vreau a şti,
Dar la asemenea jigãnii,
Prin lege le-aş interzice
Sã facã în vreun fel copii.
Cã ar ieşi la fel de strãmbi
Sau poate şi mai dihãnii,
Iar ãştia dacã sunt mulţi
Ne-ar umple ţara de urâţi!
...
Norocul nostru c-am plecat
Şi nu-i mai vedem uitãtura
Monstrului ãla umflat
Care umplea bãtãtura!
...
(Din viitorul volum â€Pamflete pentru â€vedeteâ€â€)
|
