Eu sunt
...
M-am nãscut sã ard şi ard de-atâţia ani,
Ard de-atâţia ani pe-altarul vieţii mele,
Mi-ar fi plãcut sã fiu alee sub castani,
Acoperit de frunze şi luminat de stele!
...
Mi-ar fi plãcut sã fiu râu ce curge moale,
Spãlând cu apa clarã firimituri de aur,
Şi tot de-atâţia ani aş fi strâns tezaur,
Cu el sã dau culoare apusului de soare!
...
Mi-ar fi plãcut sã fiu un pustnic înţelept,
Sã uit cã am avut vreodatã vreun nume,
Şi privind doar cerul, rãbdãtor s-aştept
Lumina veşniciei sã cadã peste lume!
...
Mi-ar fi plãcut sã fiu aşa cum am dorit,
Sã-l urmez pe El pe drumul cel mai sfânt
Şi sã spun atunci când drumul s-a sfârşit,
Am fost cum am dorit şi de aceea, â€suntâ€!
