Rolul
...
Va fi atunci cum n-a mai fost nicicând,
Când s-o întoarce cãtre eternul început,
Acel crâmpei de viaţã ce iute s-a trecut
Acea strãfulgerare nãscutã dintr-un gând!
...
Şi vom pãrãsi acest prezent buimac,
Acest veac sinitru rãmas fãrã repere
Şi ne vom întoarce în evul mai sãrac,
Eternii pionieri ai celeilalte ere!
...
Aici în locul nostru vor veni ceilalţi
Plecaţi de unde noi încã n-am ajuns,
Vor fi la fel ca noi, poate mai înalţi
Şi vor trãi altfel acest veac de plâns!
...
O roatã este ciclul vieţii şi al morţii,
Mereu pe altã scenã având acelaşi rol,
De simplu spectator la jocurile sorţii
Acelaşi pe vecie, simplu spectator!
