Profeţiile sumbre
...
Tãlmacii de semne anunţã nori grei
De plumb şi foc şi-un pericol mare,
Vor mirosi a pucioasã florile de tei,
Iar oamenii vor cãdea din picioare!
..
Cicã nici la noi nu va mai fi prea bine,
Foc deasupra şi dedesubt, în juru-ne foc,
Vom fi goliţi de tot de hoardele strãine
Ni se va lua şi ultimul dram de noroc!
...
Alţii spun cã-n viitor, nu prea departe,
Nişte extratereştri vor veni peste noi,
Cã va fi un rãzboi cu cei de pe Marte,
Şi cã ţara noastrã nu va intra-n rãzboi!
...
Nu intrãm rãzboi cã n-avem cu ce-l duce,
Marţienii ne-au promis cã de suntem cuminţi,
Ne vor lãsa apa sã ne spãlãm pe dinţi,
Şi pentru fiecare vor pãstra câte-o cruce!
...
Dar cei mai mulţi prevãd o apocalipsã,
A câta dintre ele, nu se ştie încã
Şi la cât de multã mâncare se aruncã,
Vor fi ani lungi de alimente lipsã!
...
Cicã cimitirele vor fi tot mai puţine,
Toţi morţii, vor fi arşi în cuptoare
Şi pentru cã va fi lipsã de mâncare,
Morţii vor fi transformaţi în proteine!
...
Dar bogaţii vor trãi ca-n sânul lui Avram,
Hrana lor nu va avea gust ca de mort,
Pentru bogaţi şi atunci va fi msi confort,
Hrana lor din morţi va avea gust de salam!
...
Ar spune unii cã sunt bolnav de paranoia,
Însã noi românii ştim despre ce e vorba,
De pe vremea când ne hrãnea doar ciorba,
Iar salamul nostru avea gust de soia!
...
Nu înţeleg de ce foarte mulţi profeţi,
Vãd viitorul lumii atât de-ntunecat,
Dacã ce-au spus ei nu este-adevãrat
Şi au fãcut-o fiind drogaţi sau beţi?!
