Luminişul
...
Iese-ncet din luminiş
Mititelul pui de ciutã,
Sã bea apã din izvor.
...
Cu nãsucu-mpins spre vânt
Şi urechile ciulite,
Pãşeşte tiptil, furiş,
Se-apropie încetişor
Se lipeşte de pãmânt
Şi-ncepe repede sã bea.
...
Deodatã, în faţa sa,
Se aude-un foşnet scurt
Cerbişorul, ca un arc,
Cu inima bãtând nãvalnic,
Se aruncã spre pãdure
Şi se dã dup-un copac
Speriat, gâfâind nãpraznic!
Întoarse capul, temãtor,
Parcã mai mult curios,
Cãtre firul de izvor.
Un iepuraş, şi mai sperios,
Doar ce-o zbughise spre-un tufiş.
Puiul ciutei, liniştit, se-ntoarse în luminiş!
|
