Adevãrul adevãrat
...
â€Adevãrul stã în vinâ€
Spunea odatã un latin,
Dar nu este-adevãrat.
Eu, am bãut ca sã-l obţin
Şi încã nu l-am aflat!
...
Pentru adevãr, mincinos latin,
Am bãut de-am stins
Tone-ntregi de vin,
Dar tot nu l-am atins!
...
Însã spunea Omar,
(Omar Khaiam, poetul),
Scurt frumos şi clar:
De vrei sã ştii secretul,
Bea vinul pe-ndelete,
Cu ochii-nchişi, tãcut,
Dintr-un ulcior de lut.
(Dar vezi sã nu te-mbete)!
Nu doresc sã contrazic
Vreodatã, niciun înţelept,
Eu ştiu multe, însã ştiu,
(De ce, încã nu-mi explic),
Pentru cã am bãut rachiu!
...
Îmi amintesc foarte bine,
De Ahile, legendarul,
Eroul rãzboiului troian,
Dotat cu puteri divine,
Ce bea vinul cu paharul.
Eu sunt pe deplin convins,
Cã nu şi-ar fi expus cãlcâiul
Când i-a cãzut luptând, opinca
Şi n-ar fi fost nicicum învins,
Dac-ar fi preferat rachiul,
Din ãla tare ca pãlinca!
...
Rachiu-i extraordinar,
Uleios şi cu mãrgele
Fãcute-n buzã de pahar,
Cine bea prinde putere
Şi nu va avea adversar!
....
De-aia cei mai buni oşteni,
Pe care-i putem avea,
Personal, i-aş selecta
Numai dintre ardeleni!
...
Deşi atât de multe ştiu,
Cât farmec şi cât mister
Se aflã-n deţul de rachiu
Frumos ca un giuvaer,
N-aş putea sã vã descriu!
...
â€Adevãrul stã în vinâ€
Spunea odatã un latin,
Însã eu, atâta ştiu,
Cã adevãru-adevãrat
Este de fapt, în rachiu!
(Cã am bãut pânã-am aflat)
|
