Acelaşi vis
...
Ducem cu noi un vis frumos şi greu
Din fiece sãmânţã o lume sã rãsarã,
Un univers din flori de primãvarã
De viaţã purtãtoare şi de Dumnezeu!
...
Un foc ce arde şi cântã la vioarã,
Compus de mintea unui Prometeu,
Vibrând pe coarda harfei lui Orfeu
Înainte ca timpul sã disparã!
...
Vom adormi şi vom visa mereu
Acelaşi vis avut odinioarã,
Când în Olimp, fiecare zeu
Ştia sã plângã cu flori de lãcrãmioarã
Şi nimic nu se nãştea sã moarã,
Iar dragostea era şi jertfã şi trofeu!
