Cântecul nostru
...
Detunã cerul nostru scãldat în cenuşiu,
O ploaie se anunţã, cu stropi în herghelie,
Ne poartã iarãşi gândul spre palida câmpie,
Sub soarele de varã, sub cerul nostru viu!
...
Mici pâlcuri de albastru se ivesc spre zare,
Seninul recuprinde bolta lui april,
Cântã Florin Bogardo dintr-o vreme-n care
Oamenii trãiau şi se iubeau subtil!
...
Soarele se-aratã şi scaldã-mprejurarea
Lumina lui pãtrunde cu raza-i delicatã,
Ne duce iarãşi gândul în vremea de-altãdatã,
Când dealurile verii îşi etalau culoarea!
...
Stãm liniştiţi în casã ascultând cuminţi
Pe Florin Bogardo şi cântu-i liniştit,
Din vremea-n care viaţa pãrea fãrã sfârşit,
Iar oamenii erau mai buni şi mai fierbinţi!
