Gândul
...
Am aşteptat cu infinitã rãbdare
Sã vinã clipa aceea sortitã,
Sã cadã o picãturã strivitã
De oiştea Carului Mare!
...
Pana sã-mi moi în stropul de stea
Şi-n minte sã scriu douã gânduri
Cuie bãtute în scânduri,
Sã fac un suport pentru brad,
Aştept, aştept şi doar rabd!
...
Nu vreau nici rimã uşoarã,
E plin de-aici pân-la garã,
Nu vreau nici rime ciudate,
Le vreau de stele brãzdate,
Dar nici metaforã chioarã,
Ci cristalinã, luminoasã şi clarã!
...
Însã, fãrã-ndoialã,
Aşteptarea-mi cu multã rãbdare,
E-a bobului prins în spic,
Pentru stropul de soare,
Cãci roata Carului Mare,
Fãrã nesfârşitã rãbdare
Nu, nu striveşte nimic!
...
Ce uşor scriu ciudat,
Doar cu misterul brodat
În fir argintiu
Dintr-un nor strãveziu,
Strãbãtut de lunã!
...
Mai la-ndemânã
E gândul frumos
Cãtre un vânt unduios,
Care-mi aduce
Pentru brad, mica cruce
Sã-l ţinã-n picioare
De sãrbãtoare!
...
Şi-atunci mã îndrept,
Profund înţelept,
Cãtre gândul ce-mi naşte
Lumina de Paşte!
...
De Paştele sfinte
Izvorâtoare de gând,
De gând argintiu
Cã vine curând
Pe moarte cãlcând
Cel-Pururea-Viu,
Sã-mi ierte sfios
Pãcatul cel gros,
Sã-mi pãtrundã în gând,
Sã-i spun ce mã doare,
Sã-mi spunã sã rabd
Sã rabd neclintit
Cã cel care moare
Rãbdând nesfârşit,
E stropul strivit
De roata Carului Mare
Pururea viu.
Atât vreau sã ştiu!
|
