Raza de luminã
...
Te-ai nãscut sã fii un rug imens, aprins,
Sã arzi o viaţã scurtã, bogatã-n sãrãcie,
Ai trãit de lanţul iubirii tale prins,
Pe care-ai sublimat-o în dulce poezie,
Scriind cu-nverşunare, nesaţ şi frenezie!
...
Nici n-ai putut sã-ţi ţii iubita lângã tine,
Prea sãrac sã-i dai ce i-ar fi trebuit,
Te-ai exilat în versuri, în dor şi în suspine,
Mai trist ca meteorul ce arde prãbuşit,
Mai singur decât gândul din visul risipit!
...
N-ai venit din stele sã prinzi vreo rãdãcinã,
Lacrimã cãzutã din ochiul lui Apollo,
Prea mare pentru-o lume searbãdã şi goalã,
Rãmâi etern Luceafãr ce uneori coboarã,
S-aducã-acestui neam o razã de luminã
Din focul care arde în lumea ta de-acolo!
