Lumina mea!
...
Sã-ţi spun cã m-ai nãscut a doua oarã,
Atunci când mã credeam deja pierdut
Simţind în mine privirea-ţi din trecut?
Şi visu-acela vechi nu-nceta sã doarã?
...
Sã-ţi mai spun cã mã credeam cãzut
Şi cum îmi simţeam viaţa de amarã,
Fãrã niciun sens, searbãdã şi goalã,
Pânã te-am regãsit şi-am renãscut?
...
Sã-ţi mai spun cât te iubesc de mult?
Cã nu mã satur nicicum sã te privesc?
Sau cã nu mã satur glasul sã-ţi ascult?
...
Atâţia ani am încercat sã te gãsesc,
Cã nu mai eşti o, cât m-am temut,
Cât doream sã-ţi spun cã te iubesc,
Ştiind cã pentru tine m-am nãscut!
