Veranda casei cu obloane verzi
...
Calcã uşor, sã nu tulburi podeaua,
De lemn bãtrân şi-aproape putrezit,
Sã nu trezeşti, din somnu-i cucuveaua
Ce s-a întors în zori şi-a adormit!
...
Nu vreau trezitã sã i se-audã glasul,
Cu cântu-i trist, prevestitor de rele,
Pãşeşte-ncet, nu-i deranja popasul,
Sã doarmã-n liniştea puzderiei de stele!
...
Apropie-te-ncet de masa mea,
La care stau privind în noaptea largã,
Sã-ţi spun cã printre stele eşti o stea
Şi sã-ţi mai spun cât îmi eşti de dragã!
...
Vino uşor spre masa din verandã
Rãcoarea nopţii mi te cuprindã lin,
Sã ne-aşezãm şi sã simţim din plin,
Mireasma dulce de stele şi lavandã!
...
Şi am sã-ţi promit pânã-ai sã mã crezi,
Cã sigur va veni şi vremea-aceea,
Când vom privi pe cer Casiopeea,
De pe veranda casei cu obloane verzi!
