Focul etern
...
Nimic nu se-aşterne-nainte,
În jur nimic nu ne-atrage privirea
Doar un gol imens şi pustiu.
În noi, va rãmâne-amintirea,
Vieţii trãitã cuminte
Şi focului, pururea viu!
...
Niciun liman nu se-aratã,
E doar oceanul, vast, argintiu,
Ce leagãnã arca pe care
Plutim amândoi fãrã ţintã,
Pãstrând amintirea curatã
A focului care ne-alintã
Şi va rãmâne pururea viu!
...
Lãsãm destinul ce bate,
Ca vîntul ce suflã în pânze,
Primãvara foşnind printre frunze,
Sã ne poarte pe drumu-i departe,
Spre cerul care ne-atinge,
Cu focul ce nu se va stinge!
