Vai nouã!
...
Vai nouã celor ce-am apucat vremurile-n care,
Putem vedea cum ţara, pas cu pas, dispare
De fiii ei vândutã, bucatã cu bucatã
Pânã va mai rãmâne o nimica toatã!
...
Vai nouã ce-am vãzut grozãvia şi am tãcut,
Am tãcut deşi cu ochii noştri-am vãzut
Am vãzut cum ţara este-abandonatã
Sã fie jefuitã, bucatã cu bucatã!
...
Vai nouã celor care-am trãdat tãcând
Şi am intrat în jocul acestor trãdãtori,
Vom da toţi socotealã în curând
Cã, deşi vedem, rãmânem spectatori!
...
Vai nouã care spunem cã suntem români,
Dar mergem şi alegem dintre trãdãtori
Şi faţã de ei, nu suntem mai buni,
Pentru cã am ales de mult prea multe ori!
...
Vai nouã, cã nu ne dumirim odatã,
Tãcând deşi vedem cum ţara e supusã
La jaf şi tîlhãrie, sã fie-apoi distrusã
Pânã va mai rãmâne o nimica toatã!
