Nişte versuri
...
Cândva visam sã las ceva în urma mea,
O lacrimã de-argint, un tresãrit de stea
O poezie, douã, mirosind a floare
Sau doi stropi de rouã într-un fir de soare!
...
Eram copil, însã prea lungã vreme
Mi se pãrea cã stau şi nu mai cresc,
Voiam sã cresc, sã-nvãţ a ştii poeme,
Sã-nvãţ a şti orice, sã ştiu sã povestesc!
...
Tu ai fost tot timpul în fiinţa mea,
Ceva din mine însã, era prea temãtor,
M-am încãrcat cu tine, cu amintirea ta
Şi mi te-am purtat într-un pachet de dor!
...
Voiam sã cresc, din urmã sã te prind,
Mi se pãrea cã eşti aşa de mare,
Eu vedeam în tine-un fir de soare
Şi te simţeam deja a floare mirosind!
...
A trecut de-atunci atâta vreme
Cã de-abia mai pot sã-mi amintesc,
Dar reuşesc sã-ţi spun scriind poeme,
Soarele meu, de-ai şti cât te iubesc!
...
Din câte-am vrut sã las în urma mea,
Câte ceva, eu tot am reuşit,
Nu lacrimã de-argint, nici tresãrit de stea,
Ci nişte versuri ce spun cã te-am iubit!
