Faţã de celelalte, cu ce-i omul mai bun?
...
Stau şi mã-ntreb: ce-i omu-n lume?
Ce tainicã voinţã l-a-ntrupat,
Poate fi el rodul unui gând anume?
Ce singurãtate-adâncã l-a dorit?
Ce e minciunã şi ce-i adevãrat
Din toate câte ni s-au povestit?
...
Minciunã-i totul, zic eu, de la-nceput,
Iar adevãru-i undeva în umbrã,
Din frãmântarea unui pumn de lut
Sã se fi nãscut acest noian de vise,
Acest cãutãtor cu privirea sumbrã,
Ce calcã uneori pe drumuri interzise?
...
Şi ce rost are omul pe pãmânt?
De ce sã-i fie pãmântului stãpân
Dacã drumul vieţii-l poartã la mormânt?
Ce sperã de la om, olarul cel suprem?
Faţã de celelalte, cu ce-i omul mai bun
Când şi pentru sieşi a devenit blestem?
