Poveste fãrã de sfârşit
...
Sunt un produs al soartei mele
Şi povestea mea nu se sfârşeşte-aici
Unde-mi distrug destinul sufletele mici,
Povestea mea va continua în stele!
...
Povestea mea va continua oricum
Oricât ded negri norii se vor strânge
Oricâte motive voi avea a plânge
Eu nu mã opresc, îmi vãd de drum!
...
Drumul vieţii mele, pare a fi scurt,
Nu-i nimic, voi continua sã merg,
Dar voi încerca urmele sã-mi şterg,
Sã nu se mai ştie cã şi eu am trecut!
...
Am simţit din plin ce mi-a dat destinul
Când mi-a dat sã beau acel pahar,
În care nenãzut, a strecurat veninul
Cãruia i-am simţit gustul greu, amar!
...
Dar povestea continui sã o scriu,
O voi citi, cândva, într-un postum,
Pentru alt capitol, e deja prea târziu,
Pânã atunci, îmi voi vedea de drum!
...
Ea va continua lângã aceea care
S-a nãscut sã-mi fie tovarãşã de drum,
Sã-mi dea frumuseţea razelor de soare,
Sã mã-nveţe taina din fiecare floare,
Sã-mi dea puritatea florii de salcâm!
...
Nãscutã-n stele, într-o noapte-albastrã,
Povestea mea este povestea noastrã!
...
Povestea noastrã va continua în stele,
Acolo unde doar gândurile-ajung,
Din lumea viselor mãrunte, efemere,
Noi vom porni la drumul cel mai lung!
...
Şi vom ajunge într-o altã lume,
Unde, ca şi aici, vom fi-mpreunã,
Vom purta din nou un singur nume
În nopţi albastre, sub alt pãtrar de lunã!
...
Şi lumea aceea va fi o lume bunã,
Acolo vom simţi cã am ajuns acasã,
Va fi o lume-a celor cãrora le pasã,
De munţi şi de pãduri şi de izvoare,
De frumuseţea razelor de soare
Şi de lacul plin de cioburi mici de lunã!
|
