Nu vreau sã râd
...
Nu râd de idioţii cei vremelnici,
Nu pot sã râd, e prea mult pentru ei,
Prefer sã plâng citind pe cei cucernici,
Care-au sfinţit parfumul florilor de tei!
...
Prefer sã plâng cu Eminescu-n voie
Decât sã râd de şirul de hareţi,
Prefer sã mã uimesc despre Sisoie
Şi ceata lui de sfinţi anahoreţi!
...
Nu pot sã râd de imbecilii trendy,
Cînd îi privesc, îmi bate ochiul stâng,
Chiar nu pot sã râd de fiece nãtâng,
Râsul nu-mi va deveni modus vivendi!
...
Animalul-om vãd cã se schimbã
Devine iute un imbecil brutal,
Am şi vãzut cum uneori se plimbã,
Ţanţoş şi fudul, omul animal!
...
Unul odatã a urinat pe-un zid,
N-a fost de râs asemenea ispravã,
Omul pãrea a fi doar o epavã
A unui experiment ratat anticovid!
...
Ä‚ştia-s produsul unui stat ratat
Sufocat de şmecheri impostori,
Condus de mitocani şi infractori,
Sau cum îi spunea vlãdica, eşuat!
...
Nu pot sã râd când ştiu unde se-ajunge,
La ce nivel vom fi în câţiva ani,
Vom rãmâne ţara condusã de golani
Şi voi avea motive doar de-a plânge!
...
Prefer sã plâng, citind mereu din clasici
Decât sã râd vãzând aleşii noştri
Cãznindu-se sã parã cât mai falnici
Vorbind în public şi râzând ca proştii!
