Tot despre prostie...
...
Creangã spunea cã nu e prea deştept,
Dar când priveşte-n jur, la anturaj,
Recunoaşte cã atunci prinde curaj.
(Deşi Creangã a fost un înţelept)!
...
Proverbele au şi ele un rost
Ele izvorãsc din multã experienţã
Şi scot un adevãr în evidenţã.
A rãmas de la chinezi pe o hârtie
Scrisã de nu se ştie cine, în trecut,
Un remarcabil proverb de reţinut:
Ei au scris cã-ntr-adevãr e prost
Cel care neştiind, nu ştie cã nu ştie!
Şi este cât se poate de adevãrat
Cã cel ce ştie cã nu ştie e neînvãţat.
Învaţã-l dacã poţi, c-aşa-i frumos
Învãţãtura ta sã-i fie de folos!
...
Şi au mai scris ceva, la fel de drept:
De cel ce ştie şi ştie cã ştie sã asculţi,
Pentru cã-ntr-adevãr, acesta-i înţelept!
(iar înţelepţii nici nu sunt prea mulţi)
Tot printre-acele rânduri mai gãseşti
Cã cel ce ştie, dar nu ştie cã ştie,
Doarme. Fã bine sã-l trezeşti!
...
În viaţa mea, am umblat, nu glumã,
Dar sincer sã fiu, pe oriunde-am fost,
N-am întâlnit niciun om sã spunã
Despre el însuşi cum cã ar fi prost!
...
(Proverbul vechi chinezesc sunã aşa:
Cel ce nu ştie şi nu ştie cã nu ştie,
E prost. Ocoleşte-l!
Cel ce nu ştie şi ştie cã nu ştie,
E neînvãţat. Învaţã-l!
Cel ce ştie şi nu ştie cã ştie,
E adormit. Trezeşte-l
Dar cel ce ştie şi ştie cã ştie
E înţelept. Ascultã-l!)
