În faţa acestui neam cu destinul frânt
...
Nu pot sã nu mã-ntreb:
Ce mai vreţi de la noi, cu-adevãrat?
Chiar nu pot sã-nţeleg,
Misterul ãsta nu pot sã-l dezleg,
De ce ne-aţi minţit şi ne-aţi trãdat?
Sã ne distrugeţi, cine v-a comandat?!
...
De-atâta vreme nu v-aţi fãcut plinul?
O, cum vã curgeau balele pentru ciolan,
Ne-aţi vândut, ne-aţi distrus destinul
Şi ne e tot mai greu cu fiecare an
Cu fiecare an, poporu-i mai sãrman,
Noi v-am ales, iar voi slujiţi strãinul!
...
Nu v-aţi ţinut nicio promisiune,
Ne-aţi minţit mereu cu bunã ştiinţã,
Aţi pângãrit rana mâinilor bãtrâne
Arse pe ogoare sã producã grâne,
În urma voastrã, nimic nu va rãmâne,
Ca dupã psihopaţi fãrã conştiinţã!
...
Stau şi mã întreb, voi sunteţi normali?
Când vreţi sã fiţi aleşi, urlaţi ca apucaţii,
Ca nişte generali ascunşi sub decoraţii,
Bieţi saltimbanci de dat reprezentaţii,
Ieşiţi în stradã sã primiţi ovaţii,
Înnebuniţi sã luaţi statut de â€specialiâ€!
...
Iar noi vi-l dãm, dar ce faceţi voi?
Sã vã alegem, atâtea ne-aţi promis
Cã din România veţi face Paradis,
Cã veţi declara corupţiei rãzboi,
Doar sã vã voteze şi cel mai indecis
Şi cum aţi fost aleşi, aţi şi uitat de noi!
....
Apoi vã încurcaţi în explicaţii,
De ce nu vã puteţi ţine de cuvânt,
Pierzând-vã-n cameleonice-aberaţii,
Banale şi prosteşti elucubraţii,
ADN-ul vostru a suferit mutaţii
Nu mai aparţineţi acestui popor sfânt!
...
În faţa acestui neam cu destinul frânt,
Ar trebui sã vã fie ruşine,
Pentru cã ne-aţi vândut loazelor strãine,
Pentru cã ne-aţi furat zilele de mâine
Pentru cã nu v-aţi ţinut odatã de cuvânt,
Pentru cã ne-aţi adus ţara în ruine!
