Poveste
...
Am sã vã spun o poveste
Aşa cum mi-a fost relatatã.
Nu ştiu dacã-i adevãratã.
Dar v-o spun, aşa cum este!
...
Într-o zi, un cãruţaş,
S-a trezit de dimineaţã
Sã se ducã la oraş
Cu cãruţa lui, la piaţã.
...
Mergând pe drumuri strãine,
Lângã cal, a luat şi-un câine
Calul, de, cam bãtrâior,
Mergea mai încetişor!
Ţãranul fiind grãbit,
l-a luat pe cal la biciuit.
Dãdea-n calul bãtrâior
Sã galopeze mai cu spor.
Calul, la un moment dat,
De-atâtea bice pe spinare
Pierzându-şi bruma de rãbdare,
Pentru cã n-a mai suportat,
S-a întors cãtre stãpân
Şi a-nceput sã-l ia la rost:
Bãi ţãrane, tu eşti prost?!
Tu nu ştii cã sunt bãtrân?
Spune-mi, cã eu nu-nţeleg
Cum dracu vrei sã alerg
Cu potcoavele tocite
Pe drumuri de-astea pietruite?
...
Auzind calul cum îndrugã
Vorbele, la o adicã,
Ţãranul, cuprins de fricã
O rupse îngrozit la fugã
Iar câinele dupã el,
Credincios cum e, de fel.
...
Fugea ţãranul pe cãrarea
Care-i garanta scãparea
De se contopea cu zarea,
Apoi, sã-şi tragã rãsuflarea
s-a rãzimat de-un copãcel
iar câinele, chiar lângã el!
...
Zice ţãranu-abia şoptit
Speriat şi gâfâind
De întâmplare îngrozit:
Bãi, ce ţi-e şi cu viaţa
Cum a lãsat-o Dummnezeu,
Pânã acum n-am auzit,
Pe nicãieri, un cal vorbind!
Câinele-atunci întoarse faţa
Cãtre ţãran. Spunând, nici eu!!!
