Doamne!
...
Doamne, cum înfloreşte nedreptatea,
Cum cresc pe lângã ea florile hoţiei,
Ale minciunii, prostiei şi escrocheriei,
Cum peste grãdina ta se lasã noaptea!
...
Cum poporul tace prins de nepãsare,
O nepãsarea grea, cât viitorul sãu,
Priveşte grãdina cum pãrãsitã moare,
Trezeşte Doamne, pe poporul tãu!
...
Trezeşte Doamne pe fiece român
Ce mai are-n el cât de puţinã viaţã,
Ce mai poartã-n el un suflet bun,
Schimbã-i tu noaptea-n dimineaţã!
...
Aminteşte-i Doamne cã i-ai dat o ţarã
Mai minunatã decât oricare grãdinã,
Trezeşte Tu poporul, umple-l cu luminã,
Trezeşte-l Doamne, nu-l lãsa sã piarã!
...
Vezi cum înfloreşte nedreptatea,
Cum cresc pe lângã ea florile hoţiei,
Ale sperjurului, trãdãrii şi prostiei
Şi peste ţarã acum se lasã noaptea!
..
Şi poporul Doamne este tot mai prost,
Minţit fãrã oprire atât amar de ani,
Se lasã pãcãlit de-o şleahtã de golani,
De-a ajuns acum sã nu mai aibã rost!
...
Ia Doamne de pe noi povara asta grea
De şarlatani pe care îi tot ducem în spate
De imposturã, hoţie, jaf şi nedreptate,
Ia Doamne buruianul din grãdina ta!
|
