Visul nopţilor albastre (glossã)
...
Dincolo de toţi şi toate
Suntem noi, cu ale noastre,
Visul nopţilor albastre
Peste-ntinderi nesfârşite,
Pe sub luna care bate
În fereştile-adormite!
Suntem iubito, amândoi
Cãlãtorii unui vis,
Începând de pe Tanis,
Planeta noastrã de departe
Suntem noi iubito, noi,
Dincolo de toţi şi toate!
...
Noi am coborât de mult
De când am plecat din stele
În lumea celor efemere
Şi-n cartea nopţilor albastre
Cartea fãrã de-nceput,
Suntem noi, cu ale noastre!
...
Îmi amintesc de noi, atunci,
De când nu plecasem încã,
Cum priveam bolta adîncã
Şi se nãştea-n visele noastre,
În somnul liniştit, de prunci,
Visul nopţilor albastre!
...
Cum mai zburam noi, pe Tanis,
În nopţile pline de vise,
Cu aripile larg deschise,
Douã suflete-adormite,
Douã suflete-ntr-un vis,
Peste-ntinderi nesfârşite!
...
Şi-acum, în viaţa trecãtoare,
Am coborât amândoi
Şi suntem noi iubito, noi,
De pe planeta de departe,
Suflete ce vor sã zboare
Pe sub luna care bate!
...
Ţi-aduci aminte, Asinor,
De-ntâia noastrã primãvarã,
Cum strãlucea luna afarã
Când noaptea era pe sfîrşite
Şi cum bãtea uşor, uşor,
În fereştile-adormite?
...
În fereştile-adormite
Pe sub luna care bate
Peste-ntinderi nesfârşite,
Visul nopţilor albastre
Suntem noi, cu ale noastre,
Dincolo de toţi şi toate!
|
