Nu pare pe români sã-i doarã
...
N-am mai vorbit de mult, bãtrâne,
Ia spune, cum e pe la voi?
Pãi, prea multe nu pot spune,
Cum ştii, aceiaşi maimuţoi,
Acelaşi peste tot gunoi,
Aceiaşi hoţi şi mincinoşi,
Aceiaşi politicieni veroşi,
Toate sunt cum le-ai lãsat,
Mai nimic nu s-a schimbat,
Românii bejenesc prin lume
Sã-şi facã un rost, un nume,
Nu mai vor sã stea în ţarã,
Unde-s trataţi ca o povarã,
Strãinii sunt acum stãpâni
Şi nu-i suportã pe români,
Iar românii de aici
Se fac din ce în ce mai mici,
Vãd, dar nu scot un cuvânt,
Nici ei nu mai ştiu ce sunt,
Nu ştiu nici ce sã mai creadã,
Sunt trataţi ca o cireadã,
Cu România s-a sfârşit!
...
Bãtrâne, ce-mi spui e cumplit!
Oare, mai e vreo speranţã?
Nu! suntem plini de ignoranţã
Românii înghit minciuna
Cum înghite ziua luna,
Fac ãştia cu noi ce vor,
Suntem o turmã, nu popor!
...
Ce mai pot sã spun, bãtrâne,
Am vrut sã mã întorc în ţarã
Dar renunţ. De ce-aş rãmâne?
Nu pare pe români sã-i doarã
Cã România e pe moarte.
Plec de-aici cât mai departe!
|
