Câtã prostie emanã din noi!
...
Câtã prostie emanã din noi,
Cât de ciudaţi şi naivi,
Ce mândri, nervoşi explozivi
Plecãm la rãzboi!
...
Şi ne-ntoarcem mai goi
Decât am putea fi,
Dacã rãmânem vii
Din rãzboi.
Câtã prostie emanã din noi!
...
Da-i mai rãu când nimic nu emanã
Când de nimic, de nimic nu ne pasã,
Chiar dacã firea tãioasã
În suflet ne face o ranã!
...
Trãim colcãind de truisme
Cu mintea zãvorâtã-n clişee
Scutitã de adânci cefalee,
Nãpãditã comod de sofisme!
...
Plecãm în alai la rãzboi,
Cântând cu vulcanii din piept,
În turmã, ne credem eroi,
Nu gândim cã totu-i nedrept.
Câtã prostie emanã din noi!
