Trãiascã naţia! spunea cândva poetul,
...
Trãiascã naţia! Spunea cândva poetul,
Cãtre prieteni sau cãtre cunoscuţi,
Ei rãspundeau, mereu bine crescuţi,
â€Sus cu eaâ€! Rãspicat şi cu tot respectul!
...
Aşa era-n ţara lui Eminescu,
Pe vremea când românii mai erau români,
Dar contemporanii Bãsescu, iliescu,
Diformii preşedinţi trãdãtori fierbinţi,
Johannis sau Nãstase, proprietari de case,
Şmecheri contemporani iubitori de bani,
Au distrus minunea rãmasã din strãbuni!
...
Au vândut trãdând şi brazda de sub plug,
S-au nãpustit pe ţarã ca un tãvãlug,
Sã-i taie rãdãcina, s-o scoatã din ţâţâni,
Au trãdat poporul slujind altor stãpâni,
Au distrus minunea rãmasã din strãbuni,
Şi-atât de-adãnc e rãul acestor cãpcãuni,
Cã nu este pedeapsã nici arderea pe rug!
...
Nu spun de şacalii ce-au stat în jurul lor,
Care mai de care mai hoţ, mai trãdãtor,
Cohorte de escroci cu minţile înguste,
Ce s-au pus pe ţarã ca roiul de lãcuste,
Dispreţuind poporul atât de sfidãtor,
Cã este imposibil sã nu ne dezguste,
Mutanţii ãştia rãi cu ochi de prãdãtor!
...
Trãiascã naţia! spunea cândva poetul,
Dar naţia se stinge, încetul cu încetul!
|
