Taina vieţii
adânc vor creşte munţi, pe-a timpului aripã,
ce-n lunga veşnicie înseamnã doar o clipã
şi râuri se vor scurge spre mãrile sãrate,
din care rãsãrituri şi valuri, vor rãzbate!
ecouri vor rãmâne, de-a vieţii frãmântare,
ciclopice destine s-or scrie doar în stele,
cã tot ce e aproape, apare-n depãrtare,
şi mii de ani ai vieţii, sunt clipe efemere.
e doar o plãsmuire a simţurilor noastre,
cã totu-i o poveste, firavã ca un vis,
doar raze de luminã pe mari ecrane-albastre,
dorinţa fericirii, poftind la Paradis!
doar singurã iubirea, e simţãmântul sfânt,
suspinul de pe urmã, ce moare sã se nascã,
în care Adevãrul, este acel Cuvânt
şi zãmisleşte viaţa ce scade, ca sã creascã!
şi munţi înalţi vor creşte, spre ceruri ca sã urce,
cã-n nemişcarea pietrei sunt clipele curate
în care doar Cuvântul se-aude sus, pe cruce,
sã poarte taina vieţii şi dincolo de moarte!
|
