Nu-i niciodatã prea târziu
...
Decât prea târziu în viaţã am vãzut în Tine leacul,
Îmi pãrea curgând destinul precum un râu în matca lui,
Timpul se-aşeza pe mine, îi duceam în cârcã veacul,
Şi de simţeam rouã în ochi-mi nu povesteam numãni!
...
Auzisem despre Tine prin tot felul de poveşti,
Eram prea tânãr ca sã vãd mai mult decât un basm frumos,
Dar când am început sã vãd, am ştiut cã mai trãieşti,
Prinţul lumilor divine, Domnul meu Iisus Hristos!
...
Ştiu prea bine cã-i târziu sã duc o viaţã cumpãtatã
Cã-mi duc greu povara vieţii, de asemenea eu ştiu,
Însã mai ştiu de la Tine cã în ceruri am un Tatã,
Iar pentru mine-n faţa lui nu-i niciodatã prea târziu!
...
Deşi n-am fost dintre aceia ce-au ales sã fii pe cruce,
De câte ori îţi vãd icoana mã simt şi eu vinovat,
Aş fi vrut sã fiu acolo, s-aud cum cu glasul dulce,
Ţi-ai rugat Tatãl sã ierte simţindu-mã şi eu iertat!
...
N-am fost acolo da-s aici aşteptând sã te-ntâlnesc,
De la cei ce s-au întors, am ascultat povestea lor,
Toţi au spus cã eşti lumina unui tãrâm nepãmântesc,
Cã-n Tine este doar iubire şi-o dãruieşti tuturor!
